Mflorian
Majoritatea plantelor au nevoie de un anumit tip de sol pentru a se dezvolta bine.
Din punctul de vedere al permeabilităţii există urmatoarele tipuri de soluri:
- nisipoase, care permit scurgerea rapidă a apei şi care se usucă imediat;
- echilibrate, care pot înmagazina o oarecare cantitate de apă, permiţînd scurgerea surplusului;
- grele, impermeabile, argiloase sau foarte compacte, care se îmbibă greu cu apă şi se usucă la fel de greu.
În general plantele cărora le putrezesc uşor rădăcinile vor prefera solurile nisipoase iar cele care nu suportă uscăciunea vor prefera solurile ceva mai impermeabile. Pentru plantele crescute în ghivece se fac diverse amestecuri de sol pentru a obţine permeabilitatea dorită. De exemplu cactuşii au nevoie de soluri foarte permeabile şi Fritillaria are nevoie de umiditate în permanenţă, deci de sol argilos.
Din punctul de vedere al acidităţii ( pH ), solurile sînt acide, neutre sau alcaline. Este foarte important să oferim plantelor soluri cu pH-ul pe care acestea îl agrează. De exemplu, nu avem nici o şansă să creştem azalee sau citrice în soluri alcaline sau garofiţe în soluri acide. În general, pentru a corecta ph-ul solului se foloseşte turba pentru creşterea acidităţii şi varul stins pentru creşterea alcalinităţii. În multe surse de informare se face referire la pH. Avem mai jos o schemă intuitivă a ceea ce înseamnă pH-ul din punctul de vedere al grădinarului. Să reţinem că scara nu este liniară, respectiv pH 6 însemnă de 10 ori mai acid decît pH 7. În general, pH-ul influenţează capacitatea de asimilare de către palnte a anumitor elemente din sol. De exemplu asimilarea fierului este inhibată de soluri cu pH alcalin.
Aşanumitul pămînt de flori este un amestec de diverse ingrediente, funcţie de nevoile fiecărei plante.
Pămîntul de ţelină este pămîntul recoltat de pe pajişti sau din locuri înierbate, unde nu s-a făcut agricultură de mult timp. Se îndepărtează stratul superficial de pămînt cu vegetaţie (5-10 cm) şi se adună pămînt la o adîncime de cazma. Pămîntul de ţelină conţine o cantitate moderată de substanţe nutritive, funcţie de fertilitatea locului de recoltare.
Pămîntul de frunze este pămîntul din pădure. Se va evita recoltarea de pămînt din pădurile de stejar sau gorun, deoarece acesta conţine tanin în exces. Pămîntul provenit din pădurile de conifere este mai acid decît cel provenit din pădurile de foioase. Pămîntul de frunze este mai fertil decît pămîntul de ţelină.
Compostul se obţine prin descompunera aerobă a resturilor vegetale. Compostul conţine o cantitate mare de substanţe nutritive.
Mraniţa rezultă în urma descompunerii complete a gunoiului de grajd. Pentru ca gunoiul să se transforme în mraniţă trebuie depozitat pe platforme, în grămezi şi trebuie lăsat 2 ani să se descompună complet. Mraniţa este cea mai bogată sursă de substanţe nutritive.
Nisipul se foloseşte pentru a face solul permeabil. Nu conţine substanţe nutritive. Este de preferat nisipul cu bob ceva mai mare (0,5-2 mm), nisipul prea fin este mai puţin eficient. Este recomandat nisipul de rîu sau cel de carieră. Nisipul de pe malul mării este contraindicat în general, fiind calcaros.
Lutul şi argila sînt tratate cu 2 mesaje mai jos, de către masterwind.
Turba este folosită pentru cele 3 proprietăţi principale: reţine o mare cantitate de apă, afînează solul şi neutralizează solul alcalin. Turba nu conţine substanţe nutritive.
Apa de udare schimbă treptat pH-ul solului. Apa de robinet conţine cantităţi mai mari sau mai mici de calcar, care se depune şi duce la creşterea pH-ului. Pe lîngă epuizarea elementelor nutritive, acesta este motivul pentru care pămîntul din ghivece trebuie schimbat din cînd în cînd.
Majoritatea plantelor au nevoie de un anumit tip de sol pentru a se dezvolta bine.
Din punctul de vedere al permeabilităţii există urmatoarele tipuri de soluri:
- nisipoase, care permit scurgerea rapidă a apei şi care se usucă imediat;
- echilibrate, care pot înmagazina o oarecare cantitate de apă, permiţînd scurgerea surplusului;
- grele, impermeabile, argiloase sau foarte compacte, care se îmbibă greu cu apă şi se usucă la fel de greu.
În general plantele cărora le putrezesc uşor rădăcinile vor prefera solurile nisipoase iar cele care nu suportă uscăciunea vor prefera solurile ceva mai impermeabile. Pentru plantele crescute în ghivece se fac diverse amestecuri de sol pentru a obţine permeabilitatea dorită. De exemplu cactuşii au nevoie de soluri foarte permeabile şi Fritillaria are nevoie de umiditate în permanenţă, deci de sol argilos.
Din punctul de vedere al acidităţii ( pH ), solurile sînt acide, neutre sau alcaline. Este foarte important să oferim plantelor soluri cu pH-ul pe care acestea îl agrează. De exemplu, nu avem nici o şansă să creştem azalee sau citrice în soluri alcaline sau garofiţe în soluri acide. În general, pentru a corecta ph-ul solului se foloseşte turba pentru creşterea acidităţii şi varul stins pentru creşterea alcalinităţii. În multe surse de informare se face referire la pH. Avem mai jos o schemă intuitivă a ceea ce înseamnă pH-ul din punctul de vedere al grădinarului. Să reţinem că scara nu este liniară, respectiv pH 6 însemnă de 10 ori mai acid decît pH 7. În general, pH-ul influenţează capacitatea de asimilare de către palnte a anumitor elemente din sol. De exemplu asimilarea fierului este inhibată de soluri cu pH alcalin.
Aşanumitul pămînt de flori este un amestec de diverse ingrediente, funcţie de nevoile fiecărei plante.
Pămîntul de ţelină este pămîntul recoltat de pe pajişti sau din locuri înierbate, unde nu s-a făcut agricultură de mult timp. Se îndepărtează stratul superficial de pămînt cu vegetaţie (5-10 cm) şi se adună pămînt la o adîncime de cazma. Pămîntul de ţelină conţine o cantitate moderată de substanţe nutritive, funcţie de fertilitatea locului de recoltare.
Pămîntul de frunze este pămîntul din pădure. Se va evita recoltarea de pămînt din pădurile de stejar sau gorun, deoarece acesta conţine tanin în exces. Pămîntul provenit din pădurile de conifere este mai acid decît cel provenit din pădurile de foioase. Pămîntul de frunze este mai fertil decît pămîntul de ţelină.
Compostul se obţine prin descompunera aerobă a resturilor vegetale. Compostul conţine o cantitate mare de substanţe nutritive.
Mraniţa rezultă în urma descompunerii complete a gunoiului de grajd. Pentru ca gunoiul să se transforme în mraniţă trebuie depozitat pe platforme, în grămezi şi trebuie lăsat 2 ani să se descompună complet. Mraniţa este cea mai bogată sursă de substanţe nutritive.
Nisipul se foloseşte pentru a face solul permeabil. Nu conţine substanţe nutritive. Este de preferat nisipul cu bob ceva mai mare (0,5-2 mm), nisipul prea fin este mai puţin eficient. Este recomandat nisipul de rîu sau cel de carieră. Nisipul de pe malul mării este contraindicat în general, fiind calcaros.
Lutul şi argila sînt tratate cu 2 mesaje mai jos, de către masterwind.
Turba este folosită pentru cele 3 proprietăţi principale: reţine o mare cantitate de apă, afînează solul şi neutralizează solul alcalin. Turba nu conţine substanţe nutritive.
Apa de udare schimbă treptat pH-ul solului. Apa de robinet conţine cantităţi mai mari sau mai mici de calcar, care se depune şi duce la creşterea pH-ului. Pe lîngă epuizarea elementelor nutritive, acesta este motivul pentru care pămîntul din ghivece trebuie schimbat din cînd în cînd.
