Flori exotice

pline de farmec


Anthurium, floarea flamingo


Anthurium, denumita si Floarea flamingo sau Paleta pictorului, face parte alaturi de binecunoscutul Spathiphillum, din Familia Araceae. Desi multa vreme s-a cultivat doar in sere pentru florile taiate, ea a fost adaptata si conditiilor de apartament. Cea mai mare parte a speciilor sunt originare din Hawaii, altele insa provin din America centrala - Mexic, Ecuador sau Columbia.

Trebuie precizat de la inceput ca este o planta care nu este greu de ingrijit daca se cunosc bine necesitatile sale si nu se neglijeaza. Se va amplasa intr-un spatiu cu lumina puternica, indirecta, altfel ea nu va inflori. Temperaturile inalte vor determina palirea frunzelor, estomparea culorilor si reducerea duratei de inflorire iar cele scazute vor intarzia dezvoltarea si frunzele se vor ingalbeni. In serele calde se va asigura o temperatura de 18-25º C si iar in perioada de repaus, 15-17ºC. Iarna se va asigura un minim de 10º, planta nesuportand gerul sau inghetul nici macar pe perioade scurte de timp. O alta cerinta este ca substratul sa fie intotdeauna mai cald decat aerul – astfel minimul temperaturii va fi de 12-14ºC.

Anthurium creste sub forma de tufa, cu dimensiuni ce determina amplasarea intr-un spatiu special si fara a o inghesui: 60-80 cm inaltime si 30-50 cm latime. Foliajul este bogat, de culoare verde lucios, cu petiolul lung. Florile, cu o durata mare de inflorire, cresc pe un spic alb-galbui, numit spadice, protejat de o spata decorativa mare, plata, cerata, rosie dar si roz, alba, verde, portocaliu sau bicolora. Apar in tot timpul anului, iar la unele specii emana un parfum discret si usor. Daca se doreste conservarea florilor dupa taiere, se aplica un strat de ceara pentru a impiedica evaporarea apei. Fructele apar foarte rar la plantele de apartament.

Este recomandat sa se replanteze la fiecare doi ani, spre sfarsitul verii, inceputul toamnei. Pana cand planta se va acomoda noilor conditii, vor aparea frunze ingalbenite. Mixul trebuie sa fie bine aerat si ar trebui sa cuprinda elemente exotice cum ar fi: scoarta de pin, cenusa vulcanica, coji de nuci de Macadamia, coaja fructului taro sau resturi de ferigi. In lipsa acestuia se va folosi un pamant acid, format din turba, pamant de frunze, mranita si nisip. Primavara si vara i se vor administra ingrasaminte solubile pentru plante acidofile sau cu flori, de doua ori pe luna.

Udarea se va face cu apa necalcaroasa, pastrata la temperatura camerei, fara a face excese. Din cand in cand se pulverizeaza sau se sterg frunzele si florile cu un burete umed. O metoda aditionala este aceea de a acoperi solul si radacinile care ies la suprafata cu un muschi, numit Sphagnum. Trebuie sa fie protejata de curentii de aer.

Inmultirea se poate face primavara, prin separarea tufei. O alta metoda ar fi prin seminte, dar este folosita cu precadere de catre specialisti. Este sensibila la insecticide si nu se vor aplica decat daca este invadata de daunatori. Dintre acestia amintim: viermii albi (pseudococus), paianjenii sau bacteria Xanthomonas.

Deoarece toate partile plantei sunt otravitoare atunci cand sunt inghitite, se va acorda mare atentie la amplasare, ferindu-se de copii sau animale. Atunci cand se va muta se vor utiliza manusi de protectie, deoarece exista riscul aparitiei unor iritatii ale pielii. Varietatile cele mai populare, sunt A. andraeanum si varianta mai mica la inaltime, A. scherzeranum, cu spata de culoare rosie, A. hookeri, A.clarinervum., A. watermaliense.


Autori:
Monica Dragalina (text)
Cornelia Constantin (foto)

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Ultima actualizare: 28 sept. 2008


Copierea materialelor din acest site sau din albume este strict interzisa.
Nerespectarea drepturilor de autor se pedepseste conform legii.