Gabiuta a spus:
Si atunci vin si eu cu o intrebare prosteasca sau chiar timpita daca asa o s-o consideri.De ce in gradina ta fermecate nu sunt buruieni printre crini si alte bulboase?De ce cei care au gradini si cultiva en-gros/sau nu/ plante sau in sere duc o lupta continua cu buruienile???
Oricit de multe exemple ai da si oricit ai incerca sa sustii utilitatea lor nu stiu citi ar fi de acord sa isi lase gradina plina de buruieni alaturi de flori,arbusti,etc,etc...........
Nu e vorba aici de perspectiva estetica dar cind frumoasa si eleganta "Rochita a rindunicii" acea nenorocita de volbura care atunci cind creste si se intinde si se rasuceste de sufoca plantele cum este ???De ce sa nu lasam atunci si scaietii sa creasca alaturi de lalele???Ca sunt si ei vii si traitori si sacre pe acest pamint /conform conceptului amerindian/.
Stiu ca unul din motivele pentru care s epraseste porumbul este si lupta cu buruienile.......De ce taranul nu le lasa atunci sa creasca cit el de mari???Si exemplele ar putea continua.
Concluzia:eu le urasc :x in ciuda credintei mele ca fiecare isi are locul bine stabilit pe pamintul acesta.
Cred ca cel mult le detesti... adica eu cel putin asa simt, nu stiu de unde-as scoate atata forta sa urasc o buruiana.
Nu e vorba sa lasi gradina plina de buruieni, ci doar sa nu pornesti cu armele grele impotriva lor. Chiar am spus mai sus ca si eu le mai smulg cand sunt prea multe. Dar, decat sa las pamantul gol, mai bine le las pe ele. Mai fac o selectie, mai dau o mana de ajutor uneia mai draguta in favoarea uneia mai uratica... deh, considerente estetice, dar in nici un caz nu dau cu ierbicide si nici nu ma reped imediat cu sapa in ele.
Nu pot sa ma laud cu cine stie ce gradina. Acesta a fost primul an in care am putut sa plantam ceva. Am facut cararile, am facut un plan general... in fine, i-am dat o structura.
Ce imi place enorm, este ca n-am folosit beton. Cararile sunt din pietris, usor ocolite, am facut si doua "insulite", adica doua locuri mai inaltate, pe care le voi "umple" toamna asta. Am ales plante mai rezistente, nepretentioase, de exemplu zorele, care au umplut gardurile de flori albastre, regina noptii, petunii... am pus chiar si napi. Dar printre ele, mai sunt si buruieni. Cand mi se pare ca se obraznicesc, mai smulg din ele. Florile cresc si se dezvolta in continuare, iar buruienile nu le mai ajung din urma si nu le mai inabusa. In unele locuri, unde am avut ceapa sau ridichi, am pus mazare, chiar daca mai tarziu, pentru ca stiu ca fixeaza azotul.
Singurul loc unde buruienile n-au avut chiar nici un spor, a fost pe langa partea din afara a gardului, unde am plantat galbenele. Au iesit asa de dese si le-a mers atat de bine, incat nici troscot nu mai e printre ele.
Acum m-a ajuns melancolia toamnei. Multe flori or sa se usuce... parca nu mai ma trage inima sa mai smulg nici macar buruienile. Tot ce se usuca o sa ramana pe loc. Iar la primavara le adun si le pun la compost. Cu tot cu buruieni.
Am incredere ca o sa fie tot ca anul acesta, ba poate chiar mai bine. Adica nici ele nu m-au suparat prea mult pe mine, nici eu pe ele.
Si... n-aveti decat sa radeti, dar cand am smuls din pamant intrusele prea indraznete... le-am cerut iertare si le-am explicat ca am toata admiratia pentru tenacitatea si rezistenta lor, dar ca ele au destul loc in camp si sa-mi lase si mie loc pentru plantele mele.
Io' cred ca au inteles, ca parca nu's asa de agresive.
