Jeremias Gotthelf
Craciunul se apropie, o zi mare in istoria poporului si in istoria omenirii. Este ziua copiiilor. Printr-un copil, lumea pacatoasa a fost mantuita si vindecata, de aceea aduc adultii copiiilor daruri, sacrificiu de multumire, semn vizibil a legamantului sfant, ca sa ii rasplateasca pentru ceea ce un copil a facut pentru ei.
Copiii se bucura profund, sunt patrunsi de sentimentul ca ei sunt sfintii parintilor. Unde nu sunt copii, lipseste spiritul copilariei care te inalta; cu o mare graba, materia pune stapanire pe sute de forme umane si ii face sa decada. Copiii raman mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, ii unesc si ii mantuie pe oameni deopotriva. Fara copii, ar fi lumea un pustiu, iar calatorii s-ar transforma intai in animale, ca mai apoi sa isi piarda timpul lancezind. Unde copiii nu sunt un dar de la Dumnezeu, unde copiii sunt inainte de toate o povara, apoi mai tarziu servitorii propriului egoism, acelui popor ii va fi cerul inchis de-a pururi si de la radacina va incepe sa putrezeasca.
Craciunul este pentru cei in varsta ceea ce a reprezentat Steaua care i-a condus pe Magii de la Rasarit spre Betleem, care le-a facut cunoscut nasterea Mantuitorului. care i-a facut sa stranga in graba daruri pretioase si sa ii faca sa plece la drum, sa il caute pe regele mantuirii si sa se roage la el. Cracinul este pentru ei noaptea sfanta care ii sfinteste si ii intareste sa paseasca increzatori in noaptea mortii, caci le promite ca in noaptea mortii li se va naste lumina vesnica, care ii va conduce spre mantuire si fericire. Si cu fiecare copil care se naste, soarele se inalta tot mai sus, noaptea nu se scurteaza ci dispare si mmult mai frumos va fi pe pamant.
Hermann Hesse
Craciunul nostru inca demult a devenit sentimentalitate. In parte, a devenit mai rau, obiect de reclama, baza pentru savarsirea de inselatorii, cel mai iubit substrat pentru fabricarea de chiciuri.
Aste vine cam asa: Craciunul si sarbatoarea iubirii si a copilului, demult nu mai este pentru noi o expresie a unui sentiment. Este chiar opusul, un surogat si imitatii de prost gust.
O data pe an facem asa, ca si cand am pune mare valoare pe sentimentele frumoase, ca si cand am lasa din inima sa ne coste ceva sa sarbatorim o sarbatoare a sufletului nostru. Cu toate acestea, emotia trecatoare a frumusetii adevarate a acestor sentimente poate fi veritabila; cu cat mai veritabil si pline de sentiment, cu atat mai mult devine sentimentalitate. Simtamintele noastre sunt "ce frumos este totusi acest gand de dragoste, care nu poate elibera decat iubire! Si ce pacat si regretabil este ca in decursul anului ca nu putem da frau liber acestor sentimente decat o seara pe an, in rest fiind prinsi cu afaceri si alte griji zilnice! ". Acest sentiment poarta toate caracteristicile sentimentalitatii. Caci sentimentalitatea este propria desfatare a sentimentelor, pe care in realitate nu le luam in serios sa le aducem un sacrificiu, adica sa le transpunem in fapta.
Cand preotii si evlaviosii acuza faptul disparitiei credintei si cu asta a norocului din lume, au dreptate. Comportamentul nostru fata de toate valorile omenirii este de o asemenea barbarie si asprime cum lumea nu a mai vazut de secole incoace. Asta se arata in pozitia noastra fata de religie. Omul "cult" de astazi, se comporta fata de invatatura lui Isus asa, ca tot timpul anului nu se gandeste la ea si nu traieste dupa ea, dar in ajunul Craciunului cedeaza sentimentului de copil si se imbuiba desfranat cu putine si sfioase sentimente de evlavie...
Cand vom mai sarbatori Craciunul, si cand vom inlocui eternitatea si singurul lucru important cu un articol surogat, ar trebui totusi sa constientizam acest lucru lamentabil , chiar daca va duce la disperare.
Vinovati de nenorocirile noastre, vinovati de nimicnicia si pustiirea vietii noastre, vinovati de foame si de relele si tristetile lumii nu este o idee si niciun principiu, de asta suntem noi vinovati, noi insine. Si numai prin dorinta noastra se poate schimba totul.
Aprindeti copiiilor luminitele din brad! Lasati sa cante colindele! Nu va inselati pe voi, nu fiti mereu multumiti cu acest sentiment uzat, saracacios si sentimental cu care sarbatoriti orice! Cereti mai mult de la voi! Caci dragostea si bucuria, acel "lucru" secret pe care in mod obisnuit il numim "noroc", nu este nici aci si nici dincol; este vesnic inauntrul nostru.