Paianjenii rosii...
Numai la simplul auz al denumirii si ni se zbarleste parul... Pai, pe buna dreptate, pentru ca din multitudinea de daunatori, cred ca acestia sunt cei mai urati de catre gradinari. Provoaca infestari greu de controlat chiar si cand suntem pe faza, fara sa mai vorbim de faptul ca daca ii observam tarziu (si de obicei, chiar sunt observati tarziu!) ne pot aduce pierderi insemnate printre plante.
Cred ca primul pas in combaterea lor trebuie sa fie cunoastea si identificarea corecta a „inamicilor”. Termenul de paianjen rosu este doar unul generic, folosit cand ne referim la un grup de specii de acarieni ce „poarta sambetele” plantelor noastre.
Cel mai prezent la noi (si – din pacate – cel care provoaca infestarile cele mai puternice si greu de combatut) este Tetranychus urticae
http://www.bayercropscience.ro/daunator ... D=1&pID=34
E cunoscut drept „paianjenul rosu comun”, nu stiu de ce, pentru ca o slaba tenta de rosu capata doar spre toamna. Mai apropiata de realitate mi se pare denumirea vorbitorilor de engleza – Two-spotted spider, adica paianjenul cu doua pete.
Problema e ca fiind de dimensiuni foarte mici (0,2-0,3mm) le observam prezenta numai dupa ce planta intra in regres, dupa ce devin vizibile si panzele pe care si le construiesc, iar atunci deja vorbim de o colonie de cateva sute/mii de adulti si cam tot pe-atatea oua depuse. Se deplaseaza si se hranesc pe fata inferioara a frunzei, iar primul simptom care ar trebui sa ne dea de gandit (si sa le tradeze prezenta) ar fi acea depigmentare punctiforma a frunzei
http://www.ent.iastate.edu/images/plant ... tipple.jpg .
Ataca un numar mare de plante, atat de apartament (ornamentale) cat si in culturi de camp, in special in conditiile unei atmosfere calde si uscate. Dezvolta foarte usor imunitate la pesticidele folosite (mai ales la un dozaj calculat gresit), motiv pentru care se recomanda alternarea mai multor acaricide (Neoron, Omite, Nissorun, Envidor, etc.), pentru a avea garantia ca am actionat atat asupra adultilor, cat si a larvelor si oualor.
Un alt reprezentant destul de prezent pe la noi este Panonycus ulmi (paianjenul rosu al pomilor)
http://www.bayercropscience.ro/daunator ... D=1&pID=27 (macar asta mai vine de-acasa, chiar e rosu), ce ataca cu predilectie pomii fructiferi. Este usor de confundat cu Oligonychus illicis
http://www.ces.ncsu.edu/depts/ent/notes ... g_sorm.htm , sau cu Eotetranychus sexmaculatus
http://woodypest.ifas.ufl.edu/208.htm .
Spre deosebire de Tetranychus urticae, Panonycus ulmi nu se da in vant dupa caldura sau aer uscat, asa ca speranta de a „rezolva problema” cu un dus facut plantei (varianta perfect valabila in cazul unei infestari moderate cu T.u!) va ramane doar o speranta... Acarianul (sau paianjenul) pomilor ataca in special primavara si toamna, nu este deranjat foarte mult de o atmosfera mai umeda, asa ca – odata ce l-am dibuit – trebuie actionat cu acaricidele de rigoare (la fel, alternandu-le). Este mai usor de observat decat T.u, fiind oarecum mai mare, iar pigmentul rosu chiar il da de gol. In plus, are si prostul obicei de a mai umbla si pe fata superioara a frunzei. De asemenea, ouale sunt mult mai vizibile.
Un al treilea reprezentant al genului, despre care se vorbeste mult prea putin, este Oligonychus-ununguis
http://www.pbase.com/holopain/image/90218537 , acarianul coniferelor, paianjenul molidului, sau acarianul negru. Intr-adevar, culoarea este mai inchisa, de la brun pana la negru, in functie de etapa de dezvoltare.
Provoaca mari pagube in randul coniferelor, hranindu-se cu seva la nivelul acelor. Primul simptom il constituie aparitia unor pete pe acele plantei infestate
http://www.pbase.com/holopain/image/84804540 , iar daca nu se iau masuri de combatere se pot pierde ramuri intregi, ori planta poate muri. Sunt greu de observat prin multitudinea de ace, asa ca se recomanda examinarea periodica a plantelor.
Infestarile masive au loc mai ales spre toamna, iar odata ce s-au instalat colonii puternice cu populatii numeroase, controlul si combaterea sunt dificile. Trebuie gandit pe termen lung, trebuie luat in calcul faptul ca daunatorii pot ierna pe planta si – ca atare – trebuie luate in discutie si stropiri de iarna.
Nu este un acarian pe care sa-l deranjeze umiditatea, dimpotriva, se pare ca ii prieste.
Combaterea se face, la fel, alternand mai multe substante acaricide, pentru a avea garantia ca am actionat asupra indivizilor in toate stadiile de dezvoltare (ou, larva, nimfa, adult).
Grupul acarienilor este mult mai mare, cuprinzand specii ca: Oligonychus pratensis la ierboase(?); Brevipalpus obovatus pe rododendron, lemn-cainesc, iedera; Brevipalpus phoenicis pe gardenia, hibiscus, lemn-cainesc; Acaphylla steinwedenion pe camelia; Eriophyes bucerason pe maslin; Paracalacarus podocarpion pe podocarpus; Phytoptus canestriniion pe cimisir; Trisetacus quadrisetuson pe ienupar; si probabil mai sunt si altii.
Avantajul nostru este acela ca acaricidele actioneaza impotriva tuturor, daca sunt corect folosite.
Totusi, mai e un aspect care – zic eu – nu e de neglijat: trebuie sa invatam sa deosebim paianjenii „buni”, de paianjenii „rai”. Dupa principiul „orice nash isi are nashul” si acarienii enumerati mai sus isi au pradatorii lor. Acestia pot fi cei mai buni aliati ai nostrii, inainte de a apela la chimicale si ar trebui sa fie bineveniti in gradinile/serele/balcoanele noastre. Nu tot ce misca pe o planta este, neaparat, daunator.
De exemplu:
Phytoseiulus persimilis
http://www.pbase.com/image/57829926
Trombidium
http://www.pbase.com/holopain/image/79093064
Mesoseiulus longipes
http://woodypest.ifas.ufl.edu/images/slide36b.jpg
Si Dumnezeu stie cati or mai fi inca (ca El i-a facut)...
PS: Stiu sigur ca printre utilizatorii forumului sunt si specialisti (in sensul pur al cuvantului). Eu nu am absolut nicio pregatire de specialitate, deci, daca printre cele spuse mai sus sunt si prostii, denumiri eronate, lucruri ce mi-au intrat in cap gresit si le-am redat acum ca atare, rog semnalati.