Craciunul…
Amintiri nenumarate ma invaluie gindindu-ma la sarbatoarea Craciunului
…in primul rind acea senzatie de nerabdare care era din ce in ce mai mare cu cit se aproapia mai tare…
Arome amestecate de bunatati, mama trebaluind prin bucatarie, colinde cintate pe la usi de alti copii…si de noi, cind am crescut mai marisoare…
Imi aduc perfect aminte de vremea cind inca eram un bot de om, cind mama facea tot posibilul sa ma duca la culcare in seara de Ajun, ca tata sa apara cu bradutul si sa-l poata impodobi…Apoi , primele cadouri de la mos…
O intimplare de care acum ma amuz foarte tare, a fost atunci cind in ultimul an de gradinita, mosul mi-a adus caiete si o numaratoare…nu pot sa va spun cit de suparata am fost o bucata de vreme, si cit am urit acea numaratoare
…am vrut s-o stric, dar mi-a fost frica sa nu ma vada mosul si sa nu ma ierte in anii urmatori
… Numaratoarea aceea a stricat-o feciorul meu dupa ce a invatat s-o foloseasca..
Apoi, serile de Ajun petrecute la tara la bunici, cind mergeam cu verisorii mei cu colindul prin tot satul…ne intorceam de citeva ori acasa sa golim traistele de colaci , mere si nuci…Niciodata colacii pe care i-am mai mincat in viata mea n-au mai avut acel gust!!!…
Dimineata Craciunului, cu emotia desfacerii cadoului care n-a lipsit niciodata, era cea mai frumosa …apoi mersul la biserica mai ales daca eram la bunici, era o indatorire sfinta
…
Iar zapezile de la tara, care ajungeau pina la streasina caselor, gerul care facea zapada sa scirtiie sub picioare, derdelusul de vreo 2 km pe care, daca-l urcam de nenumarate ori de nu mai aveam suflu il coboram cu sania in citeva minute…toate au fost minunate, si la toate ma gindesc cu nostalgie..
Eram destul de mare , prin clasa a sasea, cind am gasit cadoul ascuns si mi-am dat seama cine e de fapt mos Craciun…dar inca mai cred in el, chiar daca acum fac eu cadouri tuturor celor dragi..