Să fie oare lunga așteptare în timpul nopților lungi ale iernii motivul pentru care grădina mea arată întotdeauna cel mai bine după echinocțiu? Și ce încântare mă cuprinde când pășesc pe aleile ei înguste învăluit de mirosul zambilelor.
După o perioadă a tachinărilor cu ghiocei, iriși și brândușe, spectacolul devine consistent odată cu înflorirea narciselor.
Cu trecerea anilor am reușit să întrămez o mini-colecție. Unora dintre ele le-am uitat numele, deși nu le-am uitat locația. Pe altele le-am uitat sau pierdut, iar altele au crescut, s-au multiplicat și acum împânzesc bordura de flori.
Narcisele necesită cea mai mare atenție în momentul înfloririi și eventual la plantare. Vara târziu, toamna devreme încep să cotrobăi pe site-urile de internet și târgurile autumnale de plante pentru noi sau vechi varietăți. Mie îmi place să le plantez adânc. Am remarcat că printr-o plantare mai profundă acestea se multiplică un pic mai greu, însă produc bulbi mai mari. Rata de multiplicare este de 30 – 50% pe parcursul unui sezon. Astfel că eu la plantez întotdeauna la 20 de cm adâncime, deși pe plicuri este cel mai adesea indicată plantarea la 10 – 15 cm. Narciselor le place un sol bogat. Preferă precipitații puternice în timpul sezonul rece și în perioada înfloririi, urmat de uscăciune. Fiind plantate în adâncime, am experimentat cu sădirea de fasole oloagă deasupra lor. Am procedat așa din 3 motive: primul, din lipsă de spațiu (grădina mea este mică), al doilea, pentru că îmi place fasolea verde și o conserv sub diferite metode; iar al treilea, fasolea necesită multă apă și de acea funcționează ca și un burete menținând bulbii uscați. După înflorire înlătur fructul pentru a direcționa energia înspre regenerarea și auto-divizarea bulbului. Altfel o bună parte din resurse s-ar direcționa spre formarea de semințe care, oricum, nu vor fi de nădejde.
În grădina mea am reușit să obțin o oarecare variație: narcise de câțiva centimetri înălțime, ale căror inflorescențe abia dacă depăsesc diametrul unei monede de 10 eurocenți (var. Minnow). Altele ating jumătate de metru înălțime și au înflorescențe de dimensiunea unei pere Doyenne (Dutch Master, Marieke). Altele au flori simple (Narcisele poetului, i.e Narcissus recurvus), altele au flori compuse (Petit Four sau Replete). Unele sunt galbene, altele sunt de un alb pur (Narcissus triandus Thalia). Unele sunt solitare pe tija florală, altele vine în buchețele (Cheerfulness). Unele vin în nuanțe de alb (Mount Hood), iar altele cu portocaliu- roz (Sunny Girlfriend). Unele au chiar un miros minunat (Bridal Crown). Unele privesc mândru în sus, altele în dreptul privirii, iar altele, mai sfioase, își apleacă gravitațional capul. Este destul de dificil să le fotografiez pe acestea din urmă pentru că îmi place să privesc planta în postura lor naturală, fără a fi nevoit să le ridic inflorescențele. Uneori a ridica inflorescențele și a privi în centrul lor, îmi dă o stare similară cu ridicarea poalelor unei fete mari: nu știu niciodată ce voi găsi acolo și nici cât de mare este fata. Unele varietăți își înclină inflorescențele doar din din pricina masei pe care le au. Pe acestea le compar cu dame victoriene care au preschimbat sfioșenia cu o îmbrăcăminte opulente, doar pentru a câștiga în volum.
Fotografii mai jos.
https://www.facebook.com/media/set/?set ... 54a42abac5